Negândit - Andreea Dan

Pentru fiecare clipă aș mai cere încă una.
E prea puțin un singur picur
Într-o ploaie torențială...
În care ai vrea să rămâi prinsă până la un apus de cer
Și chiar când ploaia nu mai e
Să îmi fie dor sa fie acolo, deasupra creștetului mei.
Așa ploaie ar putea fi în fiecare seară cu lună
Sau cu stele făr de lună
Sau cu umbre făr de stele, făr de lună.
Mi-ar fi de ajuns să realizez că vreau doar ploaia
Cu picuri calzi, care să mă cuprindă precum mantaua,
Unui sărut prelung în noapte.
Vreau sticleți de fiori pe interiorul pielii ce mă înconjoară,
Vreau ceva simplu,
Nu ca odinioară.
Și chiar dacă acel simplu poate nu va fi de ajuns, nu va fi etern,
Poate nu va fi doar un alt capitol trecător și uitat de timp
Vreau acel ceva simplu,
Ce îmi aburește mințile precum candelele arse de foc,
A cărui urme rămân întipărite pe acel suport.
Și chair dacă timpul le va da jos cândva, poate niciodată,
Ele vor rămâne o tipăritură consacrată
Și chiar daca poate, poate mă repet și am mai zis,
Nu va fi etern, nu va fi totul Paradis,
Vreau acest moment și îl vreau cu tine
Pentru ca momentul ăsta a fost făcut numai pentru și alături de tine.